ANDREI SI TIMPUL…

Capusorul lui mic si plin de zulufi balai se ridica spre masa aceea de lumina si o privi curios cu luminile sale albastre si sincere;bunica ii spunea adesea ca are cei mai frumosi ochisori pe care i-a vazut ea vreodata,iar el se simtea cel mai mandru baietel din lume.Nu stia ce minune este acea lumina siluetica pe care nu o vedea nimeni inafara de el.

-ANDREI,STII CINE SUNT EU? grai lumina aceea,cu o voce asa de calda incat baietelul fu cucerit de ciudata aparitie.

-Nu…raspunse el sfios

-EU SUNT TIMPUL…TIMPUL,CEL CE LE VEDE,LE STIE SI LE POATE  PE TOATE…

-Pai,daca esti TIMPUL,cum de vorbesti cu mine acum?nu trebuie sa „treci” acum in timp ce vorbim,ca bunica asa spune,ca TIPUL este cel ce trece si nu se poreste niciodata…intreba baietelul curios.

-HAHAHA…ESTI UN BAIETEL FOARTE DESTEPT,SI TOCMAI DE AIA TE-AM ALES…ANDREI,CHIAR DACA SUNT AICI CU TINE,NEVAZUT EU IMI URMEZ CURSUL…

-Aha,deci ai super puteri,concluziona baietelul zambind…

-ANDREI,SPUNE-MI,CE-TI DORESTI TU CEL MAI MULT?

Baietelul se gandi o clipa si zambi strengareste,raspunzand:

-Sa fiu mic toata viata,adica sa fiu copil toata viata…fiindca tata si mama mi-au zis ca nu e prea bine sa fii mare si ca si-ar dori sa mai fiie copii asa ca mine.Si,mai vreau sa fiu copil si ca sa ma joc toata viata fiindca nu prea m-a satur eu de joaca,mama mereu m-a cheama in casa ca sa imi fac lectiile sau mai stii ce…de-aia vreu sa raman mereu asa…

-ESTI SIGUR,ANDREI?ODATA DORINTA INDEPLINITA,TU ESTI STAPAN PE EA,IAR EU,DOAR MIJLOCITORUL,SI NU TE VOI PUTEA AJUTA DACA TE VEI RAZGANDI INTR-O ZI…

-Da,raspunse baietelul ferm.

-ATUNCI,DORINTA TI-E INDEPLINITA,rosti silueta luminoasa si disparu.

Andrei il cauta din priviri peste tot insa nu mai zari nimic.Statu o clipa pe ganduri si apoi alerga in casa sa-i povesteasca bunicii,care rase crezand ca nastrusnicul sau nepot a mai nascocit o poveste nazdravana.

Trecura 20 de ani de la intamplarea aceea si Andrei era tot un baietel cu capusorul plin de zulufi balai insa ochisorii sai frumosi erau tristi si obositi.Statea pe aceeasi bancuta pe care il intinlise pe TIMP.

„Pana si parcul a imbatranit,numai eu nu.O dumnezeule,ce am facut!”

Parintii si bunica sa,care acum erau albiti de anii batranetii, erau mereu tristi si plansi.Se gandeau cu mila la bietul ANDREIcare era o CURIOZITATE pentru toata lumea.

Era un barbat tanar intr-un corp de copil;silit sa repete aceeasi activitati zilnic,silit sa se mute dintr-un loc in altul pt a nu bate la ochi faptul ca copilul fam.X nu crestea,silit sa-si reprime gandirea matura,dorintele firesti varsteiinsa nefiresti infatisarii,silit sa indure o viata intreaga acel corp devenit inchisoare pt entitatea sa matura.

Plangea zilnic privind pe fereastra privind la cei de varsta lui care i-si traiau tineretea firesc si uneori chiar banal pentru noi toti cei „MARI”.

-ANDREI,MA BUCUR SA TE REVAD,zise lumina aceea siluetica

-Stiam ca vei veni intr-o zi,tocmai deaceea am ales locul acesta,spuse trist barbatul captiv in corpul sau fragil,de copil…Stiam ca intr-o zi voi avea sansa sa-ti cer indurare,sa-ti cer…o alta sansa…

-ANDRE,STIU CA ESTI CHINUIT SI MAI STIU CA REGRETI ALEGERA FACUTA,INSA…DIN PACATE NU TE POT AJUTA,CU TOATE CA AS VREA…

-Dar,tu esti TIMPUL,tu poti face in asa fel incat…

-DRAGUL MEU BAIAT,MAI TII MINTE CE TI-AM SPUS IN ZIUA ACEEA? TU ESTI STAPAN,IAR EU DOAR MIJLOCITORUL…

-Dar,trebuie sa mai existe o cale…nu pot sa raman asa pt totdeauna

-ASTA A FOST DORINTA TA ANDREI: SA FII COPIL…

-Da insa,am crescut…adica mental,sufleteste,nu mai pot gandi ca un copil chiar daca arat ca unul…

-NU AI SPECIFICAT…AI VRUT SA RAMAI UN COPIL CARE SA SE POATA JUCA PE SATURATE SI SA NU TRECI PRIN VIATA CA UN ADULT IMPOVARAT DE GRIJI CA PARINTII TAI…

-Insa…te rog tIMPULE,AJUTA-MA!!!

Ramase singur pe banca uitandu-se in gol,uitandu-se la silueta aceea luminoasa care se indeparta fara sa fie observat de nimeni.Lacrimi mari ii ardeau obrajii de copil.

-Dragul mosului,lasa-ma si pe mine sa ma odihnesc o clipa ca m-a ajuns alergatura de peste zi…

-Sigur…numai pe mine nu m-au ajuns anii…zise batranul ANDREI captiv in corpul sau de copil…

~ de hellqueen pe Iunie 10, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: